De ce îţi place să înveţi? (Bine, nu chiar în momentul respectiv. Cele mai multe informaţii sunt urât de învăţat; puţine îţi fac cu adevărat plăcere în timp ce la înveţi, [dar aproape toate îţi dau satisfacţie după]. Deci? )
Ştiu eu! :> Pentru că învăţând chestii noi, poţi înţelege şi învăţa alte chestii. (“Aşa?..”) Pe care le vei folosi, de asemenea, pentru a învăţa alte chestii. (“Şi..?”) Şi pe astea din urmă pentru altele şi altele, tot mai departe, până ajungi în punctul în care o să spui: Gata, acum ştiu tot ce e de ştiut! 
)
Şi se presupune (spun “se presupune” pentru că nu am fost încă binecuvântaţi să ne aflăm în această situaţie) că atunci când acest moment va veni, vei fi atât de mândru de isprava ta încât mulţumirea pe care o vei simţi va depăşi, iar în acelaşi timp răscumpăra “chinurile” prin care ai trecut în momentele în care lenea şi necheful (adică lipsa de chef) încercau să te biruie, dar în care tu luptai ca un adevărat erou împotriva-le, silindu-te să citeşti şi, pe deasupra, să mai şi rămâi cu o brumă din nesuferita materie (nu dăm nume, pentru că mai toate ar putea fi descrise astfel, nu-i aşa? ;;) ).
De pildă, eu chiar acum experimentez un asemenea moment, dar incapacitatea de a garanta că aş fi în stare, în minutul ăsta (sau poate minutele, rămâne de văzut..), să acumulez măcar o fărâmă de informaţie şi oroarea de a citi în gol mă împing să renunţ la nobilul învăţat şi să mă “răcoresc”, luându-l peste picior!
Gata, mă simt mai bine acum, cu atât mai mult cu cât el, învăţatul, nu a ripostat prin niciun fel de reacţie care să fi avut rolul de a mă provoca.
Băiat bun, până la urmă! Cred că mă întorc la el.
), și mobilizatul propriei persoane întru realizarea unor treburi care din toamnă nu mai merg făcute. Iar această oscilare nu-i deloc simetrică sau dreaptă; întârzie semnificativ asupra tăierii de frunze pentru câinii înfometați (…de timp) și extrem de puțin de partea cealaltă. 
