Ataci în încercarea de a te apăra, când, dacă te-ai uita mai bine ai vedea că nu te atacă nimeni…doar că pentru a observa asta, ar trebui să te opreşti, fie şi preţ de o secunda, din goana ta nebună către…cine ştie ce.
Ai adoptat postura de victimă pentru că îţi este astfel mai uşor, astfel atacurile îţi sunt justificate, măcar faţă de propria persoană…
…zi şi tu, nu e păcat?…
Take my breath away, take my breath away, take my breath away, take my breath away, take my breath…take…
Ştii, nu sunt chiar atât de greu de mulţumit, nu. Pot şi eu să rămân fără aer, să mi se taie respiraţia (doar că nu mi s-a întâmplat până acum 
); şi ce-o să mai râd când o să se întâmple – nu pe moment, că atunci nu o să am aer; după. După ce minunea de 3 clipe, 3 ore sau 3 ani[cât durează parcă nici nu contează] va fi trecut ).
Ia încearcă!
