Jessie

 

…te apăr eu de câini, dar de oameni trebuie să te fereşti singură!

Mă bate gândul să…

… scriu un/o letter of apology. Doar că îmi e că o să iasă o inutilă şi idioată amestecătură de sincere scuze şi răutăcioase acuzaţii în care cele dintâi vor fi eclipsate de cele din urmă şi, în cazul ăsta, dispare scopul iniţial al mesajului şi n-am făcut nicio brânză, nu? Pe de altă parte…

Nu ştiu, văd eu, timp am, deşi îl simt cum începe să se strângă uşor-uşor în jurul meu; a trecut prima lună de şcoală şi lucrurile parcă încep să devină serioase. Dar nu contează, voi continua mereu să am timp, încep să-i prind meşteşugul! 

Iubesc ochii negri!

…ar trebui să adaug la pagina “Despre”, e important!

Aşadar: iubesc ochii negri! Nu căprui, nu căprui închis – negri! Nu culoarea maronie a îndoielii ci culoarea (non-culoarea) misterului – negru! Aş vrea să am ochii negri..negri…

Am descoperit, spre dezamăgirea mea, că purtătorul unei asemenea perechi de ochi poate sa nu fie demn de o asemenea onoare. Păcat, nu-i aşa? Oricum, nu generalizez. Nu sunt eu atentă în mod normal la detalii, aşa că probabil mi-au mai scăpat, dar ştiu trei astfel de persoane (vorba vine că ştiu, una m-a fermecat pur şi simplu şi de atunci n-am mai văzut-o) şi dintre ele una e cea “nedemnă”. Adică 1/3..nu-i chiar rău, dar nu e destul de bine, având în vedere că eu voiam ca raportul să fie de genu’ 0/n.

La polul opus se află ochii verzi, fără a însemna că nu-mi plac persoanele cu ochi verzi, după cum nu e musai să-mi placă o persoană cu ochii negri. Eu vorbesc acum numai de ochi; mă fascinează!

Am spus deja că voiam să am ochi negri, nu? Eh, poate într-o viaţă viitoare!