Era cât pe ce să cataloghez ziua de azi “zi urâtă” (că zilele se împart, la mine, de obicei, în “zile frumoase” şi “zile urâte”, fără a exista neapărat anumite criterii care să facă această distincţie). Fusese frig şi mohorât afară, şi mă durea capul, si apoi, ajunsă acasă nu mai reuşeam să mă încălzesc şi nici nu găseam site-ul ăla cu subiectele de bac rezolvate (peste care dădusem acu’ vreo 3 zile) şi nici de învăţat nu aveam chef. Cât pe ce…
Doar căăă… Din întâmplare (a doua întâmplare norocoasă în ultimele 4 zile), pentru că tot nu aveam chef să învăţ la nimic, căutând cu totul şi cu totul altceva, am dat prin bibliotecă peste o ediţie bilingvă dintr-un volum de Sorescu. De fapt, au fost două întâmplari-coincidenţe: a doua a fost că poeziile erau scrise şi în spaniolă, că altfel nu mi-ar fi atras atenţia. Aşa însă, am vrut să le citesc în spaniolă, cu traducerea în română alături, şi pe măsură ce citeam, începea să-mi scadă interesul pentru spaniolă şi să-mi crească cel pentru versurile lui Sorescu. Până acum nu am citit din Sorescu, nici din el…
Acum că am terminat volumul ăsta, sunt unele poezii pe care nu le-am înţeles, altele care mi-au rămas indiferente, şi unele care chiar mi-au plăcut şi care m-au făcut să-l adaug şi pe Sorescu pe lista poeţilor care-mi plac; şi care m-au înviorat la loc, cum trebuia de fapt să fiu!
Deci nu, ziua de azi nu e o “zi urâtă”; e chiar una din zilele bune! Cum ar putea să nu fie din moment ce eu sunt acum călare pe căluţul de lemn şi ne îndreptăm amândoi, voioşi, spre Undeva ?
Am vrea să încălecăm pe un cal de lemn
Şi calul să necheze o dată cu tot lemnul,
Iar noi să-i spunem: „Du-ne undeva,
Nu ne interesează locul,
Pentru că oriunde în viaţă
Noi avem de gând să facem
Nişte fapte grozave”.
O, cât ne lipsesc uneori jucăriile!
Dar nu putem nici măcar să fim trişti
Din cauza asta
Şi să plângem din tot sufletul,
Ţinându-ne cu mâna de piciorul scaunului,
Pentru că noi suntem nişte oameni foarte mari
Şi nu mai e nimeni mai mare ca noi
Care să ne mângâie.
PS: Am mai găsit azi două chestii care mi-au plăcut:
- Esenţa Paradoxismului : “Sensul are un nonsens şi, în mod reciproc, nonsensul are un sens”
- Motto-ul Paradoxismului : “Totul este posibil, chiar şi imposibilul !”
) 
