Cât te poate hrăni o amintire? … depinde de amintire, nu?
Am una care o perioadă m-a hrănit zi de zi, ca un fel principal de mâncare; după un timp, s-a transformat în desert, iar mai apoi a devenit asemenea bomboanelor Raffaello: le mănânc foarte rar, atunci când într-adevăr vreau să mă răsfăț. Probabil, într-o zi, asemenea bomboanelor din cutie, se va sfârși și ea…sau poate, se va re-metamorfoza și va rezista în continuare.
Mă întreb care e destinul amintirii acesteia și, mai ales, cât de lung e drumul transformărilor pe care le va parcurge…
0 Răspunsuri to “Nimic nu se pierde/câștigă, totul…”